Noi, romanii, suntem peste tot. Daca Doamne fereste un cataroi care orbecaie prin univers cade undeva in mijlocul Pacificului, e udat din cap pana in picioare si un roman. Eram in trece pe acolo, parca il si vad cum se “scuza” politicos in fata camerelor de filmat ale televiziunilor din Tahiti. 26 ale lui octombrie, anul cu pricina. Doi indivizi – subsemnatul si Cabral. Dupa ce ne-am plecat capetele in fata/sub/langa plafonul avionului ATR 72 al celor de la Bangkok Airways cu care am calatorit de la Bangkok la Trat (cam greu cu “prajinile” in avioanele mici), iar eu am zis ca mor pana la hotel din cauza raului de masina, ajungem intr-un final la cazare. Aleasa de mine, ca “sunt mai specialist”. Dupa ce se termina civilizatia, mai mergeai 10 minute pe asfalt, apoi vreo 5 pe pietris, iar ultimul kilometru era prin mocirla alimentata de reprizele zilnice de ploaie, din padurea de cocotieri. Daca ti se intampla ceva acolo, se auzea pe insula de abia dupa vreo doua zile ca ai murit. Ne facem comozi, suntem intampinati cu un pahar de suc de ananas si ne luam camera in primire. Lasam bagajele frumos dezordonate, si, ca un gest reflex, fiecare o […]
↧