Eram mic pe vremea lui Ceausescu. Aveam 7 ani la revolutie. Tin minte ca mergeam cu parintii la noi la mare si stateam 12 zile. Uneori, cand prindeam bilete, chiar 16. Dezmat, nu altceva! Ce Doamne iarta-ma faceam atatea zile la mare? Ca nu am nicio amintire memorabila – si nu ma refer aici la serile cu nasul meu, Dumnezeu sa-l ierte, care ne trimitea sa luam garantia pe sticle si sa pastram noi banutii pentru a ne cumpara “ciunga” Turbo – din vacantele la Mamaia, Eforie, Neptun-Olimp. Tot ce tin minte sunt canile si farfuriile comuniste din restaurantul hotelului (da, cele albe cu dungute albastre), o plimbare cu vaporasul in larg, o zi la delfinariu si socul ca la Mamaia guma costa 6 lei si nu 10, cat era la vecina de cartier care isi intindea masa cu seminte, susan si guma, chiar in poarta scolii. Acum totul este mult mai concentrat. Lucrurile se petrec pe repede inainte. Iar optiunile sunt nelimitate. In cateva ore de zburat cu avionul schimbi deja emisfera. Nu ai chef de paragliding intr-o zi!? Nu-i problema, poti face scufundari. Nu stii ce deserturi serveste restaurantul de pe plaja alaturata? “Googalesti” un pic si ai aflat! Ca atare, […]
↧