Imi storc mintea ca pe ultima lamaie pe care o ai in casa, stii tu, aia care trebuie sa-ti ajunga si la salata, si la ceai, si pentru conserva de sardine pe care tocmai ai desfacut-o. Incerc sa-mi amintesc de Doamne iarta-ma faceam la mare, 12 zile, cand eram mic, cu parintii. Ca in afara de o plimbare cu vaporasul in larg, pumnul de gume Turbo pe care oricum le cumparam numai pentru surprize, balciul din parcul de distractii, eventual un spectacol la un teatru de vara, care mi se parea infiorator de neinteresant – copil fiind – la multe evnimente notabile nu-mi amintesc sa fi luat parte. Si stii ce e interesant? Ca nu ma plictiseam. Erau alte vremuri? Sa fi fost eu prea mic? Sau faptul ca vedeam marea o data pe an, ma facea sa fiu un mic rege in regatul meu de nisip? Probabil ca putin din fiecare. Azi totul e pe repede inainte. Mereu alergam undeva. Niciodata nu avem timp sa ne vedem cu toti cei dragi. Vrei sa-i faci cuiva o vizita, trebuie sa te programezi cu doua saptamani inainte, ca deh, nu corespund programele. Ca la olandezi, cum imi povestea un amic – […]
↧