Douazeci douazeci. Ziceam ca in sfarsit o sa ajung si eu in Coreea de Sud, Japonia. Si in Faroe. Ca o sa ne mutam macar o luna in sudul Spaniei cu gemenii. Ca o sa stam pana tarziu afara in serile lungi de vara, ca o sa bem Sangria, ca o sa ne facem in sfarsit pofta de liniste si relaxare. Ca o sa dormim pana tarziu. Ca o sa ii avem si pe bunici aproape. Ca o sa fie un an special. Ca o sa fie bine. Aveam pana si bilete la europeanul de fotbal de la Bucuresti. In ianuarie, pe ultimul bunic l-am pierdut. Au mai ramas bunicile. In februarie trebuia sa plec la snowboard, dar din cauza furtunilor, avionul nu a putut de doua ori sa decoleze. Ulterior a explodat scandalul schiorilor infectati in statiunea unde urma sa ajung. In martie, la inceput, s-au nascut gemenii. La o saptamana dupa ce au ajuns acasa, a inceput carantina. Au urmat zile, saptamani, luni in care nu stiam daca sa ma bucur ca totusi suntem bine, desi captivi, sau sa ma intristez ca toate planurile s-au dus dracului. Putea fi mai bine, dar putea fi si mai rau. In vara, […]
↧