[image name=line]“Aqui, onde a terra se acaba e o mar começa ... (Acolo unde uscatul se termina si incepe marea ...)” - Luís de Camões, Os Lusíadas Mai scurt si mai cuprinzator de atat nu cred ca ai putea caracteriza acest loc superb, aflat la trei sferturi de ora de Lisabona. Stii ce e interesant? Ca in orice ghid al capitalei lusitane te-ai uita, printre pozitiile fruntase intr-un top 10 al celor mai faine lucruri pe care le poti face in zona se strecoara Cascais, Cabo da Roca si Sintra, atractii aflate in afara orasului. A nu se intelege ca Lisabona e urata si ca nu ai ce face in ea. Nici pe departe. In principiu, iti recomand ca cele 3 puncte sa fie vazute intr-o singura zi. Pleci din Lisabona spre Cascais/Estoril, apoi o iei de-a lungul oceanului catre Cabo da Roca, urmeaza Sintra si back to Lisbon, seara. Cabo da Roca este cel mai vestic punct al Europei continentale. Si cred ca e subinteles faptul ca acolo unde uscatul se intalneste cu oceanul, bate si vantul de zici ca te da jos din picioare. Este si motivul pentru care e foarte greu sa faci poze nemiscate/netremurate. Si un pont pentru cand vei merge acolo. O haina mai groasa nu strica deloc. Desi in Lisabona sau Cascais pot fi 25 de grade, din cauza vantului s-ar putea chiar si in toiul verii sa te simti la CB ca la 8-10 grade. Spectaculozitatea locului este data de tarmul abrupt pe care te afli (cam 100-150 de metri deasupra marii), dar si de valurile oceanului care lovesc uscatul cu putere. Ai efectiv impresia ca acolo se termina lumea. Pe platoul de la Cabo da Roca, mai mult de 15-20 de minute nu ai ce sa faci. Te pozezi, iei cateva guri de aer curat, iti cumperi de la magazinul de suveniruri o diploma cum ca ai ajuns in cel mai vestic punct al Europei si pleci mai departe, catre Sintra.
Foto : visitportugal.com
Cum ajungi la Cabo da Roca Masina inchiriata este cea mai comoda si flexibila modalitate de a vizita intreaga zona costiera, de la Cascais la Cabo da Roca. Soseaua de-a lungul tarmului este fabuloasa. Ai zone unde parca esti in no man's land, din cauza sau datorita - nici nu stiu cum sa spun - dunelor de nisip, a vantului care bate intr-una si a vegetatiei pitice (specifica zonelor cu vant puternic). De la Lisabona la Cabo da Roca sunt vreo 42 de kilometri cu masina. Din Cascais sunt vreo 16 km. Daca nu ai masina, poti merge cu trenul pe segmentul Lisabona (gara Cais do Sodre) - Cascais, si dupa ce dai o tura prin Cascais, iei autobuzul spre Cabo da Roca (linia 403 - 25 de minte). Este practic linia care merge mai departe catre Sintra, despre care iti voi povesti intr-un alt articol. :)
* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!
Matera este al doilea cel mai vechi oras locuit incontinuu din lume, dupa Petra (Iordania). Istoria spune ca oamenii s-ar fi asezat in aceasta zona cu aproximativ 15.000 de ani i. Hr.
Sassi din Matera (pietrele din Matera) au fost, de asemenea, incluse in patrimoniul UNESCO.
Oameni buni, in Matera esti ca la muzeu. Te uiti ca prostul si nu intelegi cum au fost construite casele acelea, dar, mai ales, in ce ordine. Pentru ca par "rasarite" una dintr-alta. Exact ca niste trepte. Acoperisul uneia este putin din fundatia celei de deasupra. Si tot asa. Numai piatra.
In orasul vechi din Matera nu se poate intra cu masina. Tot traseul se face la picior. Ar fi si pacat sa sufoci un asemenea loc cu gazele de esapament ale masinilor.
Sa nu uiti sa intri in Matera in cele cateva biserici construite in stanca. Frescele din interiorul lor sunt de o mare valoare, insa, din pacate, unele s-au alterat din cauza turistilor care le ating. Sa vada ei ca sunt reale, pai nu? :P
In aceasta zona a orasului Matera se poate si innopta. Gasesti B&B-uri mai peste tot. Unele sunt atat de elegante, incat ar putea rivaliza usor cu hotelurile de 4-5 stele. Dar si pretul, pe masura.
Nici mancarea nu este ieftina la localurile chic din orasul vechi. O masa pentru doua persoane, sub 50 de euro, mai greu ... Privelistea si traditia costa!
Cum ajungi de la Bari la Matera
Cel mai probabil, la Matera o sa ajungi cand vei face un city la Bari. Distanta intre cele doua orase poate fi parcursa cu trenul, cam intr-o ora si jumatate.
Dar mare atentie! Trenurile spre Matera sunt operate de o companie privata - 
Matera l-a inspirat chiar si pe regizorul videoclipului lui Robin Schulz - Sun Goes Down. Ati auzit piesa de o suta de ori la radio si tv. De la minutul 1:28.
La sediul central te asteapta Valentina, o blonda din Italia, stabilita in Abu Dhabi. "Am o prietenă din Romania care lucreaza acum in Italia, dar vrea să vină si ea aici. Nu stiu cum o sa se adapteze, dar sa vedem ce decizie o sa ia". Imediat apare Daniel, un personaj simpatic, care va fi ghid pe tot parcursul calatoriei, dar si cel care îti va da cele mai importante sfaturi. Nu renunta niciodata la ochelarii de soare, iar dupa un scurt instructaj, primesti o vesta de salvare. Intersant este ca înainte sa te sui în barca trebuie sa semnezi un biletel "ca nu suferi de boli, nu ai mancat inainte si esti de acord ca te supui unor pericole, precum moartea sau alte accidente". "Stati linistiti, nu o sa se intample nimic. Totul e sigur, va garantez!", ne spune Dani.
E 16:00, iar turul porneşte în forţă din Emirates Palace Marina. Adrenalina creste odata cu curbele incredibile pe care le ia capitanul Dani. Prima oprire pe apa e langa Marina Mall, un centrul comercial de unde poti sa iei autobuzul turistic, Big Bus Abu Dhabi. Un bilet pentru turul orasului, valabil pentru 24 de ore costa 130 de lei. Dupa cateva minute de pauza, barca galbena porneste din nou, iar apa sarata te stropeste direct în fata. Senzatia e unica! In Romania nu traiesti astfel de momente. Banana de la Mamaia e nimic pe langă asta. Trecem prin fata 
* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe 
Avem un "best online rate", pe care l-am verificat pe alte site-uri si este adevarat, si un pret recomandat de "licitatie". Ideea e ca poti sa platesti pretul respectiv direct (cel recommended bid), iar "bid-ul" iti va fi acceptat instant, sau poti sa incerci sa mai cobori cativa dolari sub el. Deci pot incerca sa ofer numai 59 de dolari pentru ultimul hotel din lista de mai sus. raspunsul il voi primi pe loc - ca e da sau nu.
Daca mi se respinge suma oferita, nu mai pot "bid-ui" pentru hotelul respectiv decat dupa 24 de ore, asta ca sa nu o iei pe incercate, sa vezi care e pretul minim la care poti rezerva. In schimb, pot rezerva hotelul pe loc la pretul mediu de pe piata.
Am reusit ca un hotel care avea 324 de dolari "recommended bid-ul", sa il licitez la 299 de dolari si sa imi fie si acceptata oferta.
Exista si hoteluri la care nu primesti raspunsul pe loc, ci in 24 de ore. Cel mai probabil, un om "ia la mana" toate ofertele facute si le accepta sau nu in functie de interesele economice ale hotelului.
Va mai jucati voi pe acolo si vedeti ce obtineti, da? Bafta!
In mod normal, in Krapets dai o fuga din Vama Veche. Totusi, daca doresti sa innoptezi acolo, e bine sa stii ca exista doua resorturi destul de dragute - 
Cum ajungi la Krapets
Din Vama Veche sunt fix 20 de kilometri pana la Krapets. Intri in Bulgaria, treci de Durankulak si Vaklino, apoi se face un drum la stanga, pe care mai mergi inca 6 kilometri. Sunt semne, asa ca stai fara grija!
Mare atentie la bumperele de viteza din Krapets. Sunt din beton si s-a sters vopseaua de pe ele. Am dat intr-unul de am zis ca ajungem direct in mare cu masina.
Dupa ce ai intrat in Krapets, o tii tot drept, iar locul cu barcile despre care ti-am povestit la inceputul articolului este exact acolo unde face soseaua la dreapta 90 de grade. Nu ai cum sa-l ratezi. De acolo mai sunt 200 de metri pana la aceaste resorturi.
Thracian Cliffs este un resort care se bate lejer cu cele din zonele exotice. Este foarte bine ingrijit, iar peisajul este fabulos. Imagineaza-ti ca esti la cateva zeci de metri deasupra marii, si in fata ta se intinde nesfarsitul albastru.
Orice fel de turist ai fi, gasesti ceva de facut acolo. Cine vrea golf, joaca golf. Vrei liniste totala, nu ca n-ar fi din plin in resort, ia-ti o carte si aseaza-te pe iarba cosita zilnic cu o precizie elvetiana. Fac aici o paranteza. In ziua in care am ajuns, eram ferm convins ca in zona gaurilor de pe terenurile de golf, este mocheta, nu iarba. Era perfect tunsa.
Apoi, plaja e plaje :P, ca sunt doua. Argata (cea mica) si Bendita (ceva mai mare). Ambele au, pe langa nisip fin, hamacuri si sezlonguri, si restaurante/terase, cu bere rece, coktailuri si muzica in surdina.
De unde esti cazat, faci cateva minute pe jos pana la plaja Argata. Daca nu-ti place mersul pe jos, desi peisajul e o desfatare pentru aparatul foto, esti dus rapid si gratuit cu masinuta de golf la plaja. Ca barosanii! :P
Cazarea la Thracian Cliffs
Partea faina a lucrurilor e reprezentata de faptul ca la Thracian Cliffs nu exista hoteluri, ci numai vile de 1-2 etaje. Noi am stat, spre exemplu, intr-un apartament pe 2 niveluri.
Jos era livingul, cu bucataria open space, o canapea cat toate zilele, loc de luat masa si balcon cu vedere la mare. Aaa, si o baie, ca sa nu uit.
Sus era locul de dormit. Un pat de 2 metri cu tablie - unul dintre minusurile locului. La cei 1.95 metri ai mei, trebuia sa negociez cu domnia sa patul pozitia de dormit. Si era inflexibil de fiecare data. Tot eu cedam! Apoi baia mare, cu dus si cada, dar si o mie si una de tuburi si tubulete cu cosmetice.
Masa la Thracian Cliffs
Pe langa restaurantele de pe plaja, in complex exista un bistro, in care se sta la povesti in fata unui pahar de vin rose sau prosecco, dar si un restaurant care serveste mancare bulgareasca si provensala. O imbinare reusita de salate, peste, fructe de mare. Asa, mai light, ca de vara.
Preturile sunt aceleasi in tot resortul. Ca sa va faceti o idee, am baut pe plaja bere Stella Artois la doza la 4,5 leva (10 lei). Berea draft era mai scumpa - 6 leva la 400 ml. Un tzatziki, in jur de 6 leva, s.a.m.d.
Micul dejun, caci aici doream sa ajung, e de hotel cu pretentii. Clatite si omlete facute live, foie gras, ca daca tot nu mancam la Bucuresti, macar in vacanta. Fructe si legume de toate neamurile, o selectie buna de produse de panificatie si patiserie, fara parizer (yeeeei) dar cu jamon si diverse salamuri. Mai adaugi la toate acestea sucurile naturale (cred) cu pulpa, o mana de nuci si de caju pentru luciul parului si al unghiilor si te ridici satisfacut de la masa. La capitolul cafea mai e loc de imbunatatiri.
Si, ce m-a suprins, platoul de branzeturi. Nu ca nu as mai fi vazut prin alte parti, dar era branduit cu Covalact. Nice.
Plajele de la Thracian Cliffs
Ajungi la receptie, chemi un "taxi" gratuit de golf, te urci, stanga-dreapta, stanga-dreapta si esti la plaja. Cand am fost noi, la inceput de iunie, era deschisa numai plaja mica (Argata). Cea mare (Bendita), urmeaza sa se deschida la mijlocul lunii iunie.
Argata este o plaja relativ ingusta. Plusurile sale sunt nisipul alb si fin, dar si intrarea foarte lina in apa. Daca esti cu un copil acolo, nu trebuie sa tot stai cu ochii pe el ca s-ar putea ineca.
Beach barul serveste bauturi reci, dar si mancare (fructe de mare, fripturi, mici gustari grecesti, salate). Hamacurile amplasate exact la intrarea in apa fac senzatie.
Piscinele si zona de SPA de la Thracian Cliffs
In pretul sederii sunt incluse si majoritatea procedurilor de la SPA - hammam, camera cu aburi, jacuzzi, sala de fitness, etc. Nu sunt eu mare specialist in acest tip de relaxare. Intrebati-o pe doamna mea. Si era si pacat sa stam la interior, la ce vreme era afara.
Piscinele sunt situate undeva mai sus (la 2-3 minute de mers pe jos de receptie), astfel ca view-ul e spectaculos.
Recunosc. Mi-a placut. Elegant si linistit. Daca esti fan agitatie, discoteca, bubuiala, Thracian Cliffs nu e alegerea potrivita. Acolo e mai pe chill, pe un privit de apus, un pahar de rose, pe lume buna.
Sunt in complex si cateva magazine, studio de tuns, sala de conferinte, si ceasuri Rolex. Pe strada. :))
Daca vrei sa iesi din resort, o poti face fara nicio problema. Sunt vreo 
La Helsinki am ajuns ultima oara acum vreo 5 ani, asa ca foarte multe detalii despre oras nu ma intrebati. Nici poze nu mai am asa multe, iar calitatea lor cam lasa de dorit. Atunci nu aveam "avioane" in cap cu bloguri, imagine, etc. Scoteam "sapuniera" de aparat foto pe care o aveam cu mine, centram subiectul si pac! Gata poza! Centrata, ca la gazeta de perete, cu linia orizontului stramba, eventual putin contre-jour ...
Asadar, ce ti-as recomanda, daca am sta fata in fata la o bere? Biserici, multe biserici. Ca prin asta se remarca Helsinki-ul. Si nu neaparat pentru ca ar fi cine stie ce lacase de cult. Dar unele sunt mai ciudate.
1. Piata Senatului. Aici opreste pentru prima data orice autocar plin cu rusi. Nu poti dovedi ca ai fost in Helsinki daca nu ai un selfie de pe scarile care duc la Catedrala. Din pacate, pe vremea mea, nu se auzise de selfie-uri. Apropo, intrarea in catedrala este gratuita.
2. Market Square. Nu departe de Catedrala este locul pierzaniei pentru pofticiosi. Pe malul Balticii se intinde o piata foarte interesanta cu bunatati finlandeze. Somonul si in general pestele afumat, si fructele de padure (zmeura, fragi, afine) iti dau sah-mat. Preturile sunt mari pentru noi romanii. Asa ca mai rarut, ca e mai dragut. :P
Dupa un sandwich cu peste, iti poti lua si niste ciorapi sau hainute de lana, productie locala, cu fel si fel de motive nordice pe ele. Renul nu lipseste. La inceput de octombrie se tine in piata 
4. Fortareata Suomenlinna, construita pe 6 insule, face parte din patrimoniul UNESCO. Este locul unde finlandezii ies in natura - de parca tot Helsinki-ul nu ar fi numai verdeata - la final de saptamana. Nu m-a impresionat locul.
5. Muzeul National al Finlandei. Aici vei vedea modul in care a evoluat Finlanda, mai degraba zona, de pe vremea cand oamenii scapau bucata de peste in foc si isi dadeau seama ca miroase mai frumos decat cea servita tip sushi. :P Ia-ti cateva ore bune pentru vizitarea acestui muzeu.
6. Biserica Temppeliaukio. Una dintre minunatiile bisericesti ale Finlandei. Este o biserica sapata efectiv in stanca. De afara, pentru ca se afla intr-un cartier, pe langa niste blocuri, nu iti vei da seama in 100 de ani ce e inauntru. Locul este impresionant.
7. Monumentul Sibelius. Jean Sibelius - cel mai cunoscut compozitor finlandez - are un monument dedicat, in parcul ... ? Sibelius, da, ai ghicit. Construit in 1967, a starnit, ca orice opera de arta moderna, numeroase controverse. Acum va faceti si voi singuri o parere.
8. Stadionul Olimpic. Pentru ca sunt foarte pasionat de spor, iti dai seama ca locul m-a uns pe suflet. In 1952, stadionul a gazduit 
9. Kamppi Chapel. Capela, opera de arta contemporana, loc de reculegere? Nu stiu in ce categorie s-o incadrez. Nu am fost in ea, pentru ca a fost deschisa in 2012, dar amicul care a fost, si de la care am pozele acestea, spune ca e o experienta. Macar pentru o fotografie, nu?
10. Cladirea Parlamentului.
Cum ajungi la Helsinki
Avionul e varianta cea mai buna. Aproape toate companiile mari zboara catre capitala Finlandei. Din Bucuresti nu exista zboruri directe catre Helsinki.
2. Rezultatele cautarii
Cel mai bun pret pentru zilele respective a fost gasit la o cursa Blue Air (102 euro). Insa daca arunci o privire in caseta +/- 3 zile, vei vedea ca sistemul ne sugereaza o economie de 24 de euro, daca suntem flexibili.
3. Optiunea +/- 3 zile
Click pe butonul indicat si o prima veste cu adevarat buna. In loc de 102 euro, pot zbura cu numai 78, daca schimb putin planul de bataie. Nu mai calatoresc pe 17/24, ci pe 19/23 septembrie.
4. Calendar tarife
Dar poate pretul ti se pare in continuare unul mare. Oare exista si ceva mai ieftin spre Roma? Caseta "calendar tarife" ar trebui sa ne ajute. Click pe ea, alegi o luna din urmatoarele 5 disponibile, et voila! 48 de euro, in luna noiembrie.
Inca un click pe data de plecare, iar sistemul iti spune care sunt datele disponibile de retur pentru acest pret minim. Sunt cele cand apare 0 euro in caseta de la retur.
De aici mai departe, rezervarea decurge normal. Trebuie introduse datele personale si efectuata plata.
5. Alerta tarife
Poate nici acest 48 de euro nu e pe placul nostru. Am auzit noi candva, ca un prieten si-a luat bilete cu 25 de euro la Roma, dus-intors. Si se jura ca nu a mintit!
OK. Setam alertele de tarif, si asteptam vesti bune din partea sistemului. Ele pot veni, sau nu, in functie de modul in care vor evolua preturile biletelor de avion in perioada urmatoare.
Oricum nu strica sa ai setate cateva alerte pe destinatii mai scumpe. Pui un 500 de euro pe Los Angeles, Bangkok sau Buenos Aires. Nu te costa nimic si ... cine stie! Daca la un moment dat pretul scade sub cel indicat de tine, vei primi o notificare pe email.
Acest articol a fost scris in colaborare cu 
22:00 - E lumina afara aproape ca in toiul zilei.
23:00 - Se aprind luminile in oras.
Miezul noptii - Se vede foarte clar in ce parte e rasaritul si unde e apusul, dupa lumina de pe cer.
01:00 - E noapte in Stockholm si nu prea.
02:00 - Se crapa de dimineata.
03:00 - E din nou zi.
Asadar nu exista noapte in adevaratul sens al cuvantului, in aceasta perioada. Culoarea mai inchisa e pentru noapte, bleul pentru zi.
Conform datelor astronomice, soarele rasare la 3 si jumatate dimineata si apune dupa ora 22. Dar stim prea bine ca bezna nu se lasa imediat dupa apus, ci mai dureaza un timp.
Mai in nord, la 
In fine, intr-unul dintre cele mai nordice puncte al Europei continentale, la 
Clasa Economy, locul in care circula cei care nu sunt trimisi de sefi in delegatie, sau nu au biznisuri aducatoare de belsug, este impartita in mai multe compartimente. Pe mijloc sunt randuri de cate 4 scaune, iar pe laterale sunt randuri cu cate 3. Ca sa iti dai seama de dimensiunea avionului, imagineaza-ti un Airbus 320 sau un Boeing 737 (cum sunt majoritatea celor care zboara in Europa), caruia ii adaugi un sir central de 4 scaune in linie si un copil mic care plange la ore fixe. Deh, dezavantajul mai multor suflete laolalta. Tocmai ce a inceput un nou recital.
Decolarea este incredibil de lina. Dupa ce ruleaza pe pista o bucata buna de timp, avionul se ridica deasupra Parisului fara a-ti lasa acea impresie ca iti vine sangele in cap, ca te sufoci, ca ametesti, pe care o ai in primele 2 minute de la desprinderea de sol. Nici nu te dezmeticesti bine si iata avionul la 3.000 de metri altitudine, indreptandu-se catre altitudinea de croaziera.
Partea faina la avioanele mari e ca ai camere pe avion. A380-ul Air France are 3 – una in fata (vezi ce vad si pilotii), una pe burta avionului (asta ca sa ma enervez ca nu am vazut inghetata Groenlanda din cauza norilor) si alta pe coada avionului (vezi toata aeronava exact ca intr-un joc pe calculator). Sunt disponibile de la imbarcare pana la aterizare.
Odata ajuns la 11.000 de metri, mesele sunt aproape singurele momente care mai sparg monotonia zborului. Pacat ca sunt numai 2 mese. Una imediat dupa decolare, iar cea de-a doua pe finalul calatoriei. Dar a nu se intelege, Doamne fereste, ca intre cele doua ospaturi mori de foame.
Totul incepe cu o mica gustare, un aperitiv (cativa biscuitei sarati si o bautura). Un fel de tuica dinaintea mesei de la romani, cat sa-ti vina pofta de mancare. In cateva minute vine si masa calda, principala. Pui cu curry si cous-cous, salata jamaicana, camembert, unt sarat, o salata de fructe si o briosa cu visine. Suficient cat sa te ia motaiala dupa.
Pe zborurile lungi, cheia succesului este reprezentata de modul in care reusesti, sau nu, sa iti gestionezi timpul. Majoritatea doarme. Ii urasc! Cativa butoneaza vlaguiti displayul din fata lor, si nu stiu ce sa aleaga. Un film de Oscar (apropos, erau foarte multe filme bune si noi), o muzica, un documentar. Batranelul din fata mea joaca table. Si nu e roman! :P
In tot avionul e intuneric. Parasolarele sunt lasate, si cum ii vine vreunuia ideea proasta de a ridica fie si numai cat un lat de palma acea bucata de plastic, privirile taioase ale vecinilor de compartiment sunt atintite catre el. Dar nu ti-e rusine…!?
Si pentru ca din nascare nu am fost vreun linistit care sa-si gaseasca prea usor locul, ma bag in seama cu seful de cabina de la Economy. Un domn in jurul a 60 de ani, care inspira atata siguranta si buna dispozitie. Zboara de 35 de ani, iar la anul iese la pensie! Pare foarte incantat de tot ce i s-a intamplat de-a lungul vietii la Air France. Spune cu atata satisfactie ca este o companie care are cu adevarat grija de angajati. 75 de ore trebuie sa zboare in fiecare luna, mai putin cica fata de cei de la British sau Lufthansa. Cand a inceput sa zboare, imi povestea acest domn, avea layover (sedere la destinatie) si de 21 de zile la Bangkok, in Thailanda. Ce mai vremuri … Si daca mai punem la socoteala faptul ca in Franta sindicatele lucratorilor in aviatie sunt foarte puternice (ati numarat de cate ori de intrerupe activitatea pe aeroport in fiecare an?), rezolvam ecuatia zambetului sau molipsitor.
A380-ul zboara spre Los Angeles cu un echipaj format din 21 de persoane (piloti si stewarzi). Fiecare insotitor de bord are dreptul la doua ceasuri si jumatate de odihna. Exista un compartiment special in spatele avionului - CRC (crew rest compartment) – dotat cu paturi , perne, paturi, sistem de entertainment precum cel al pasagerilor, echipamente de siguranta, etc.
Sunt doua lucruri care nu-mi plac la aceste zboruri. In primul rand ca e racoare in avion, din cauza aerului conditionat. Pe masura ce se instaleaza si oboseala, senzatia se accentueaza. Va vand un pont! Cereti echipajului o sticla de plastic cu apa calda, iar ziua vi se schimba cu 180 de grade (am invatat si eu de la doamna mea, fosta stewardesa).
Al doilea inconvenient, daca il pot numi asa, e ca pe toata durata zborului, in bucatarie gasesti tot felul de “rontonele” si sucuri. Si rozi la ele de plictiseala. Sunt la liber toate. Ni s-a servit chiar si inghetata.
Ne pregatim de ultima masa si de aterizare. Ultimele cateva zeci de minute se petrec parca deasupra unui peisaj selenar - Las Vegas, Death Valley, etc.
Pe Hollywood Boulevard gasesti (aproape) orice. Mimi, fete semidespuiate care te invita la o poza si/sau sa cumperi/asa vizitezi ceva, Minionii - cu care am observat ca e o dementa totala acum in State - asiatici, dragii de ei, dornici sa capteze cu aparatele lor performante orice cornisa, orice detaliu, din toate unghiurile posibile si imposibile. Mai adaugam cativa pseud0-artisti wannaa-be, care fie bat "tobele" pe cateva galeti de lavabila, fie iti vara pe gat un CD cu 5 sau 10 dolari. Dar omul, daca il intrebi, e artist! Sa fii sanatos mai baiete.
Muzica si spectacolul made in USA sunt la tot pasul. Totul e glam, sclipicios, se doreste impunator. In orice magazin intri, o domnisoara foarte amabila te preia, te intreaba cum te cheama si iti arata si ce nu a avut vreodata pe stoc. Un lucru e clar. La capitolul spectacol, americanii sunt piesa.
Ce nu mi-a placut? E plin de ciudati, de "homelessi". Dar vorba cuiva - "This is America! Welcome to US!".
In afara de locul unde se decerneaza premiile Oscar, mai poti vedea Chinese Theatre si mall-ul de unde se vede semnul HOLLYWOOD. Stam la coada ca sa termine chinezii. :P
Toata povestea asta dureaza in jur de 2 ore, cu conditia ca doamna ta, draga cititorule, sa nu descopere 
Ca o concluzie, e un loc care trebuie bifat, dar sa nu pleci dezamagit.
Eu am terminat de scris si ma duc la somn. Voi, probabil, cititi acest articol.
Am venit sa traiesc visul american cu 
Dupa 
Procedura e simpla. Unii il imbolizeaza, pompierii il ridica. Posibil sa fi fost ranit, nu stiu!
Dar sa revenim la ale noastre. M-am distrat copios pe seama lui George ca nu stie centrul Los Angelus-ului. A trebuit sa-si sune un amic, pentru a afla la ce statie sa coboram si pe unde sa mergem.
Noroc cu mine, master of the internet! Mi-am adus subit aminte ca am vazut eu odata intr-un documentar, ca in LA poti vizita gratuit cladirea primariei si ca la etajul 27 e un fel de turn 360, de unde poti admira orasul.
Doi agenti de ordine/politisti ne-au controlat ca la aeroport. Apoi, calea ne e deschisa catre varf, amestecandu-ne cu angajatii primariei!
De ce iti spuneam ca e fain sa incepi vizitarea downtown-ului cu acest loc? In primul rand pentru ca ofera o priveliste fantastica. In al doilea rand, in toate directiile in care privesti, ai niste pancarte pe care scrie ce cladiri vezi. Deci poti face un plan bun de bataie.
Odata planul facut, te tragi in poza la pupitrul de mai jos si ... valea! Apropo, George, iti place unde te-am adus? :P
3 oameni diferiti mi-au spus in cateva zile acelasi lucru. America e tara tuturor posibilitatilor. E un loc pentru fiecare in Los Angeles. Dovada stau persoanele fara adpost care se odinesc pe peluza din fata primariei. Stau ei in LA? Stau! :P
De la "nivelul solului", centrul orasului Los Angeles este destul de ordonat si curat. Dar lipsesc oamenii! La Starbucks, in schimb, mereu este coada. Si cum eu si George nu suntem mari cafegii, ne asezam frumos pe doua scaune aproape lipite de vitrina magazinului, in asteptarea doamnei mele.
30 de oameni in total, inauntru, cred ca nu gresesc daca spun ca vreo 20 de fizionomii, preocupari, tatuaje, diferite. In LA fiecare este un personaj. Cum vezi in filme!
Si se pune verde la semaforul de peste drum. Din gramada odonata se desprinde un "agitat", nebarbierit, relativ murdar, imbracat in niste haine ponosite. Loveste en passant cu umarul un hispanic, intra in cafenea, se duce la doua domnisoare care isi savurau in liniste cafeaua semi-inghetata, se uita inspaimantator la ele, se apleaca, ridica un servetel stantat cu urme de talpi si iese incantat. Ce-i cu asta mai Georgica? Isi pierduse actele de proprietate ale penthouse-ului de la etajul 66 si nu le mai gasea?
Wilshire Grand Tower este cea mai inalta cladire din LA, urmata de US Bank Tower. Prima are 335 de metri, in timp ce locul 2 se ridica numai pana la 310 metri.
Daca te uiti in fotografia de mai jos, in acea poza alb-negru, vei vedea 
Vazute seara, sunt fabuloase. Mai ales ee pe 
Si daca tot ajungi seara in centrul LA-ului, du-te musai in zona 
Am venit sa traiesc visul american cu